5. Ne amintim de peştii, pe care i-am mâncat în Egipt pe gratis; de castraveţi şi de pepeni şi de praji şi de ceapă şi de usturoi,
6. Dar acum sufletul nostru este uscat, nu este nimic înaintea ochilor noştri, în afară de această mană.
7. Şi mana era asemenea seminţei de coriandru şi culoarea ei asemenea culorii de bedelium.
8. Şi poporul a mers încoace şi încolo şi au strâns-o şi au măcinat-o în mori, sau au bătut-o într-o piuă şi au copt-o în tăvi şi au făcut turte din ea şi gustul ei era ca gustul untdelemnului proaspăt.
9. Şi când roua a căzut peste tabără în timpul nopţii, mana a căzut peste ea.
10. Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate familiile lor, fiecare bărbat în uşa cortului său, şi mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost nemulţumit.
11. Şi Moise a spus Domnului: Pentru ce ai chinuit pe servitorul tău? Şi pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor tăi, de aşezi povara acestui întreg popor asupra mea?
12. Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu, ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu poartă sugarul, până la ţara pe care ai jurat-o părinţilor lor?
13. De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei plâng către mine, spunând: Dă-ne carne să mâncăm.
14. Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine.
15. Şi dacă te porţi astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; şi nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.
16. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoşti că sunt bătrânii poporului şi ofiţeri peste ei; şi adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.
17. Şi eu voi coborî şi voi vorbi cu tine acolo; şi voi lua din duhul care este peste tine şi îl voi pune peste ei; şi ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porţi de unul singur.
18. Şi spune poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi carne veţi mânca, pentru că aţi plâns în urechile Domnului, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea Domnul vă va da carne şi o veţi mânca.
19. Nu veţi mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile;
20. Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieşi afară pe nări şi vă va fi dezgustătoare; deoarece aţi dispreţuit pe Domnul care este între voi şi aţi plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieşit afară din Egipt?