17. Şi eu voi coborî şi voi vorbi cu tine acolo; şi voi lua din duhul care este peste tine şi îl voi pune peste ei; şi ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porţi de unul singur.
18. Şi spune poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi carne veţi mânca, pentru că aţi plâns în urechile Domnului, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea Domnul vă va da carne şi o veţi mânca.
19. Nu veţi mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile;
20. Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieşi afară pe nări şi vă va fi dezgustătoare; deoarece aţi dispreţuit pe Domnul care este între voi şi aţi plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieşit afară din Egipt?
21. Şi Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt şase sute de mii de pedeştri; şi tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei să mănânce o lună întreagă.
22. Să fie turmele şi cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestuleze? Sau vor fi toţi peştii mării adunaţi pentru ei, pentru a-i îndestula?
23. Şi Domnul i-a spus lui Moise: S-a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ţi se va întâmpla sau nu cuvântul meu.
24. Şi Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului şi a adunat pe cei şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus să stea de jur împrejurul tabernacolului.
25. Şi Domnul a coborât într-un nor şi i-a vorbit şi a luat din duhul care era peste el şi l-a dat celor şaptezeci de bătrâni şi s-a întâmplat, când duhul s-a aşezat peste ei, că au profeţit şi nu au încetat.
26. Dar acolo au rămas doi dintre bărbaţi în tabără, numele unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad, şi duhul s-a aşezat peste ei; şi ei au fost dintre cei ce erau scrişi, dar nu au ieşit la tabernacol şi au profeţit în tabără.