14. Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine.
15. Şi dacă te porţi astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; şi nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.
16. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoşti că sunt bătrânii poporului şi ofiţeri peste ei; şi adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.
17. Şi eu voi coborî şi voi vorbi cu tine acolo; şi voi lua din duhul care este peste tine şi îl voi pune peste ei; şi ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porţi de unul singur.
18. Şi spune poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi carne veţi mânca, pentru că aţi plâns în urechile Domnului, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea Domnul vă va da carne şi o veţi mânca.
19. Nu veţi mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile;
20. Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieşi afară pe nări şi vă va fi dezgustătoare; deoarece aţi dispreţuit pe Domnul care este între voi şi aţi plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieşit afară din Egipt?
21. Şi Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt şase sute de mii de pedeştri; şi tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei să mănânce o lună întreagă.
22. Să fie turmele şi cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestuleze? Sau vor fi toţi peştii mării adunaţi pentru ei, pentru a-i îndestula?