Vechiul Testament

Noul Testament

Neemia 7:1-10 Fidela 2013 (RFB13)

1. Şi s-a întâmplat, după ce zidul a fost construit şi eu am aşezat uşile şi portarii şi cântăreţii şi leviţii au fost rânduiţi,

2. Că am dat fratelui meu Hanani şi lui Hanania, conducătorul palatului, sarcina asupra Ierusalimului: pentru că era om credincios şi se temea de Dumnezeu mai mult decât alţii.

3. Şi le-am spus: Să nu fie porţile Ierusalimului deschise până soarele nu va fi arzător; şi în timp ce ei stau acolo, să închidă uşile şi să le zăvorască; şi să rânduiască gărzi dintre locuitorii Ierusalimului, fiecare la garda lui şi fiecare să fie în dreptul casei lui.

4. Şi cetatea era întinsă şi mare, dar poporul era puţin în ea şi casele nu erau construite.

5. Şi Dumnezeul meu a pus în inima mea să adun pe nobili şi pe conducători şi pe popor, ca să fie socotiţi prin genealogie. Şi am găsit un registru al genealogiei celor care se urcaseră întâi şi am găsit scris în el,

6. Aceştia sunt copiii provinciei, care s-au urcat din captivitate, dintre cei care fuseseră duşi în captivitate, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, i-a dus, şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare la cetatea lui;

7. Care au venit cu Zorobabel, Ieşua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul, spun eu, al bărbaţilor poporului lui Israel era acesta:

8. Copiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi.

9. Copiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi.

10. Copiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi.

Citiți capitolul complet Neemia 7