7. Dar s-a întâmplat, când au auzit Sanbalat şi Tobia şi arabii şi amoniţii şi asdodiţii că zidurile Ierusalimului erau ridicate şi că spărturile începeau să fie astupate, că s-au înfuriat foarte tare,
8. Şi au uneltit toţi împreună să vină şi să lupte împotriva Ierusalimului şi să îl împiedice.
9. Totuşi noi ne-am făcut rugăciunea către Dumnezeul nostru şi am pus o gardă împotriva lor zi şi noapte, din cauza lor.
10. Şi Iuda a spus: Puterea purtătorilor de poveri este slăbită şi este mult moloz; astfel încât nu suntem în stare să construim zidul.
11. Şi potrivnicii noştri au spus: Nu vor şti, nici nu vor vedea, până vom ajunge în mijlocul lor şi îi vom ucide şi vom face ca lucrarea să înceteze.
12. Şi s-a întâmplat că, atunci când iudeii, care locuiau lângă ei, au venit, ne-au spus de zece ori: Oriunde vă veţi întoarce, ei vor fi peste voi.
13. De aceea am pus în locurile mai de jos în spatele zidului şi în locurile mai înalte, chiar eu am aşezat poporul după familiile lor cu săbiile lor, cu suliţele lor şi cu arcurile lor.
14. Şi m-am uitat şi m-am ridicat şi am spus nobililor şi conducătorilor şi restului poporului: Nu vă temeţi de ei; Amintiţi-vă de Domnul, care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru fraţii voştri, fiii voştri şi fiicele voastre, soţiile voastre şi casele voastre.
15. Şi s-a întâmplat, când duşmanii noştri au auzit că ni s-a făcut cunoscut şi că Dumnezeu făcuse sfatul lor de nimic, că noi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea sa.