12. Domnul va stârpi pe omul care face aceasta, pe stăpânul şi elevul din corturile lui Iacob şi pe cel ce aduce ofrandă Domnului oştirilor.
13. Şi aceasta aţi făcut din nou, acoperind altarul Domnului cu lacrimi, cu plâns şi cu strigare, într-atât că nu mai priveşte ofranda, nici nu o primeşte cu bunăvoinţă din mâna voastră.
14. Totuşi spuneţi: Pentru ce? Pentru că Domnul a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, împotriva căreia te-ai purtat cu perfidie, totuşi ea este tovarăşa ta şi soţia legământului tău.
15. Şi nu a făcut el una? Totuşi a avut rămăşiţa duhului. Şi pentru ce una? Ca el să caute o sămânţă evlavioasă. De aceea luați seama la duhul vostru şi nimeni să nu se poarte cu perfidie împotriva soţiei tinereţii lui.
16. Căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, spune că urăşte divorţul; fiindcă unul acoperă violenţă cu haina lui, spune Domnul oştirilor; de aceea luaţi seama la duhul vostru să nu vă purtaţi cu perfidie.
17. Aţi obosit pe Domnul prin cuvintele voastre. Totuşi voi spuneţi: În ce l-am obosit? Când spuneţi: Fiecare om ce face rău este bun în ochii Domnului şi el îşi găseşte plăcerea în ei; sau: Unde este Dumnezeul judecăţii.