11. Şi aceasta este legea sacrificiului ofrandelor de pace, pe care să îl aducă Domnului.
12. Dacă aduce ca mulţumire, să aducă cu sacrificiul de mulţumire, turte nedospite, amestecate cu untdelemn, şi biscuiţi nedospiţi, unşi cu untdelemn, şi turte amestecate cu untdelemn, din floarea făinii, prăjite.
13. Pe lângă turte, să ofere ca daruri ale sale, pâine dospită cu sacrificiul de mulţumire al ofrandelor sale de pace.
14. Şi din acestea să aducă unul din darul întreg ca ofrandă ridicată pentru Domnul, şi să fie a preotului care stropeşte sângele ofrandelor de pace.
15. Şi carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace pentru mulţumiri să fie mâncată în aceeaşi zi în care este adusă; să nu lase nimic din ea până dimineaţă.
16. Dar dacă sacrificiul ofrandei sale este un lucru promis, sau ofrandă de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în aceeaşi zi în care este adus sacrificiul lui; şi a doua zi, de asemenea să fie mâncată rămăşiţa acesteia;
17. Dar rămăşiţa din carnea sacrificiului care rămâne în a treia zi să fie arsă cu foc.
18. Şi dacă ceva din carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace este mâncată în a treia zi, aceasta să nu fie acceptată, nici imputată celui ce a adus-o, să fie o urâciune şi sufletul ce o mănâncă va purta nelegiuirea sa.
19. Şi carnea ce atinge orice lucru necurat să nu fie mâncată, să fie arsă cu foc; şi cât despre carne, tot cel ce este curat să mănânce din ea.
20. Dar sufletul care mănâncă din carnea sacrificiului ofrandelor de pace, care aparţine Domnului, având necurăţia lui asupra lui, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său.