10. Şi preotul să se îmbrace cu hainele sale de in şi izmenele sale de in să le pună peste carnea sa, şi să ridice cenuşa pe care focul a mistuit-o cu ofranda arsă pe altar, şi să o pună lângă altar.
11. Şi să îşi scoată hainele şi să se îmbrace cu alte haine, şi să care cenuşa în afara taberei la un loc curat.
12. Şi focul de pe altar să ardă pe el; să nu se stingă; şi preotul să ardă lemne pe el în fiecare dimineaţă şi să pună în ordine, peste acestea, ofranda arsă; şi să ardă pe el grăsimea ofrandelor de pace.
13. Focul să ardă continuu pe altar; să nu se stingă niciodată.
14. Şi aceasta este legea darului de mâncare: fiii lui Aaron să îl aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
15. Şi să îşi ia din el o mână plină de făină, din darul de mâncare şi din untdelemnul ei, şi toată tămâia care este deasupra darului de mâncare şi să ardă pe altar, ca aromă dulce, amintirea lui, adusă Domnului.
16. Şi rămăşiţa lui, Aaron şi fiii săi să o mănânce, cu azime să fie aceasta mâncată în locul sfânt; în curtea tabernacolului întâlnirii să o mănânce.
17. Să nu fie copt cu dospeală. Eu l-am dat lor ca parte a lor din ofrandele mele făcute prin foc; este preasfânt, precum este ofranda pentru păcat şi ofranda pentru fărădelege.
18. Toţi cei de parte bărbătească, dintre copiii lui Aaron, să mănânce din acesta. Este un statut pentru totdeauna în generaţiile voastre, referitor la ofrandele Domnului făcute prin foc; fiecare bărbat ce le atinge să fie sfânt.
19. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
20. Acesta este darul lui Aaron şi al fiilor săi, pe care să îl aducă Domnului în ziua în care este uns; a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii ca un continuu dar de mâncare, jumătate din ea dimineaţa şi jumătate din ea, noaptea.
21. Într-o tavă să fie făcut cu untdelemn, şi când este copt să îl aduci înăuntru, şi bucăţile coapte din darul de mâncare să le oferi ca aromă dulce Domnului.
22. Şi preotul, dintre fiii lui, care este uns în locul lui, să îl aducă, acesta este un statut pentru totdeauna adus Domnului, să fie ars în întregime.
23. Pentru ca fiecare dar de mâncare, pentru preot, să fie ars în întregime, acesta să nu fie mâncat.
24. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: