1. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
2. Dacă un suflet păcătuieşte şi face o fărădelege împotriva Domnului şi minte pe aproapele său în ceea ce i-a fost încredinţat să păstreze, sau în părtăşie, sau într-un lucru luat prin violenţă, sau şi-a înşelat aproapele;
3. Sau a găsit ceea ce era pierdut şi minte referitor la aceasta şi jură în mod fals, în oricare din toate acestea, pe care omul le face, păcătuind în acestea,
4. Atunci astfel să fie, deoarece a păcătuit şi este vinovat, să restaureze ceea ce a luat în mod violent, sau lucrul pe care l-a dobândit în mod înşelător, sau ceea ce i-a fost predat să păstreze, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5. Sau tot despre ceea ce a jurat în mod fals, să restaureze întru totul şi să adauge a cincea parte în plus la acesta, şi să îl dea celui ce îi aparţine în ziua ofrandei sale pentru fărădelege.
6. Şi să aducă Domnului ofranda sa pentru fărădelege, un berbec fără cusur din turmă, cu preţuirea ta, ca ofrandă pentru fărădelege, adusă preotului;
7. Şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului şi să fie iertat pentru orice lucru, tot ceea ce el a făcut în fărădelege.
8. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
9. Porunceşte lui Aaron şi fiilor săi, zicând: Aceasta este legea ofrandei arse: Este ofranda arsă, din cauza arderii ei pe altar toată noaptea, până dimineaţa, şi focul altarului să ardă continuu pe el.
10. Şi preotul să se îmbrace cu hainele sale de in şi izmenele sale de in să le pună peste carnea sa, şi să ridice cenuşa pe care focul a mistuit-o cu ofranda arsă pe altar, şi să o pună lângă altar.
11. Şi să îşi scoată hainele şi să se îmbrace cu alte haine, şi să care cenuşa în afara taberei la un loc curat.
12. Şi focul de pe altar să ardă pe el; să nu se stingă; şi preotul să ardă lemne pe el în fiecare dimineaţă şi să pună în ordine, peste acestea, ofranda arsă; şi să ardă pe el grăsimea ofrandelor de pace.
13. Focul să ardă continuu pe altar; să nu se stingă niciodată.