7. Şi când soarele a apus, să fie curat şi după aceea să mănânce din lucrurile sfinte; deoarece aceasta este mâncarea sa.
8. Ceea ce moare de la sine, sau este sfâşiat de fiare, să nu mănânce pentru a nu se pângări în aceasta: Eu sunt Domnul.
9. De aceea ei să ţină rânduiala mea, ca nu cumva să poarte păcat pentru aceasta şi de aceea să moară, dacă o pângăreşte: Eu Domnul îi sfinţesc.
10. Niciun străin să nu mănânce din lucrul sfânt, un călător oaspete al preotului, sau un servitor angajat, să nu mănânce lucrul sfânt.
11. Dar dacă preotul cumpără vreun suflet cu banii săi, el să mănânce din aceasta şi cel ce este născut în casa lui, să mănânce din mâncarea lui.