10. Niciun străin să nu mănânce din lucrul sfânt, un călător oaspete al preotului, sau un servitor angajat, să nu mănânce lucrul sfânt.
11. Dar dacă preotul cumpără vreun suflet cu banii săi, el să mănânce din aceasta şi cel ce este născut în casa lui, să mănânce din mâncarea lui.
12. De asemenea dacă fiica preotului este măritată după un străin, ea nu poate mânca dintr-o ofrandă a lucrurilor sfinte.
13. Dar dacă fiica preotului este văduvă sau divorţată şi nu are copil şi este întoarsă la casa tatălui ei, ca în tinereţea ei, să mănânce din mâncarea tatălui ei, dar niciun străin să nu mănânce din ea.
14. Şi dacă un bărbat mănâncă din lucrul sfânt în neştiinţă, atunci, el să adauge la acesta a cincea parte din el şi să îl dea preotului cu lucrul sfânt.
15. Iar ei să nu spurce lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, pe care le aduc Domnului;
16. Sau să le permită să poarte nelegiuirea fărădelegii, mâncând lucrurile lor sfinte, pentru că eu Domnul îi sfinţesc.
17. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
18. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: Oricine din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, doreşte să îşi aducă darul pentru toate promisiunile sale şi toate ofrandele sale de bunăvoie, pe care să le aducă Domnului ca ofrandă arsă;
19. Să aduceţi de bunăvoie o parte bărbătească, fără cusur, dintre boi, dintre oi sau dintre capre.