4. Dacă pata strălucitoare este albă în pielea cărnii lui şi la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi părul ei nu este schimbat în alb, atunci preotul să îl închidă pe cel cu rana, şapte zile;
5. Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi, iată, dacă rana înaintea ochilor săi este neschimbată şi rana nu se întinde pe piele, atunci preotul să îl mai închidă şapte zile;
6. Şi preotul să se uite la el din nou în a şaptea zi; şi, iată, dacă rana s-a întunecat puţin şi rana nu s-a întins pe piele, preotul să îl declare curat, este doar o crustă; iar el să îşi spele hainele şi să fie curat.
7. Dar dacă crusta se întinde mult în piele, după ce a fost văzut de preot, pentru curăţirea lui, să fie văzut de preot din nou;
8. Şi dacă preotul vede că, iată, crusta se întinde în piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este lepră.
9. Când rana de lepră este într-un bărbat, el să fie adus la preot;
10. Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă umflătura este albă în piele şi a schimbat părul în alb şi este carne proaspăt vie în umflătură,
11. Aceasta este o lepră veche în pielea cărnii lui, şi preotul să îl declare necurat şi să nu îl închidă, pentru că este necurat.
12. Şi dacă lepra se întinde mult pe piele şi lepra acoperă toată pielea celui ce are rana, de la cap până în talpa piciorului său, oriunde priveşte preotul;
13. Atunci preotul să cerceteze; şi, iată, dacă lepra i-a acoperit toată carnea, să îl declare curat pe cel ce are rana; totul s-a schimbat în alb, el este curat.
14. Dar când apare pe el carne vie să fie necurat.