1. Şi Abimelec, fiul lui Ierubaal, a mers la Sihem, la fraţii mamei sale, şi a vorbit îndeaproape cu ei şi cu toată familia casei tatălui mamei sale, spunând:
2. Vorbiţi, vă rog, în auzul tuturor bărbaţilor din Sihem: Ce este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi toţi fiii lui Ierubaal care sunt şaptezeci de persoane, sau să stăpânească peste voi unul singur? Amintiţi-vă de asemenea că eu sunt osul vostru şi carnea voastră.
3. Şi fraţii mamei sale au vorbit toate aceste cuvinte despre el, în urechile tuturor bărbaţilor din Sihem; şi inima lor s-a plecat spre a-l urma pe Abimelec, pentru că au spus: El este fratele nostru.
4. Şi i-au dat şaptezeci de arginţi din casa lui Baal-Berit, cu care Abimelec a angajat persoane fără căpătâi şi uşuratice, care l-au urmat.
5. Şi a mers la casa tatălui său, la Ofra, şi a ucis, pe o singură piatră, pe fraţii săi, pe fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni; şi a rămas numai Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, pentru că s-a ascuns.
6. Şi toţi bărbaţii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au adunat şi au mers şi l-au făcut împărat pe Abimelec la câmpia stâlpului care era în Sihem.
7. Şi când i-au spus lui Iotam, el a mers şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi şi-a înălţat vocea şi a strigat şi le-a spus: Daţi-mi ascultare, voi bărbaţi din Sihem, ca şi Dumnezeu să vă dea ascultare.
8. Copacii au mers odată să ungă un împărat peste ei; şi au spus măslinului: Domneşte peste noi.
9. Dar măslinul le-a spus: Să îmi las eu grăsimea mea, cu care, prin mine, ei onorează pe Dumnezeu şi pe om şi să mă duc să fiu înălţat peste copaci?
10. Şi copacii au spus smochinului: Vino tu şi domneşte peste noi.
11. Dar smochinul le-a spus: Să îmi las eu dulceaţa mea şi rodul meu bun şi să mă duc să fiu înălţat peste copaci?