7. Şi Domnul i-a spus lui Ghedeon: Prin cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi salva şi voi da pe madianiţi în mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său.
8. Astfel poporul a luat merinde în mâna lor şi trâmbiţele lor; şi a trimis restul Israelului, pe fiecare bărbat la cortul său, şi a păstrat pe cei trei sute de bărbaţi; şi oştirea lui Madian era mai jos de el, în vale.
9. Şi s-a întâmplat, în noaptea aceea, că Domnul i-a spus: Ridică-te, coboară la oştire, pentru că am dat-o în mâna ta.
10. Dar dacă te temi să cobori, coboară cu Pura, servitorul tău, la oştire;
11. Şi vei auzi ce spun ei; şi după aceea ţi se vor întări mâinile să cobori la oştire. Atunci el a coborât cu Pura, servitorul său, la partea de afară a oamenilor înarmaţi, care erau în oştire.
12. Şi madianiţii şi amaleciţii şi toţi copiii estului se întindeau în vale, ca lăcustele de mulţi; şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării de multe.
13. Şi când Ghedeon a venit, iată, era acolo un bărbat care povestea un vis aproapelui său şi spunea: Iată, am visat un vis; şi, iată, o turtă de pâine de orz se rostogolea în oştirea lui Madian şi a venit până la un cort şi l-a lovit încât a căzut şi l-a răsturnat, încât cortul zăcea întins.
14. Şi aproapele său a răspuns şi a zis: Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, un bărbat din Israel: Dumnezeu a dat în mâna lui pe madianiţi şi toată oştirea.