37. Şi ea a spus tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă singură două luni, să urc şi să cobor în munţi şi să îmi plâng fecioria, eu şi tovarăşele mele.
38. Iar el a spus: Du-te. Şi a trimis-o pentru două luni, şi ea a mers cu însoţitoarele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
39. Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a două luni, că ea s-a întors la tatăl ei, care i-a făcut conform cu promisiunea sa pe care o făcuse, şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a ajuns un obicei în Israel,
40. Că, din an în an, fiicele lui Israel mergeau să plângă pe fiica lui Iefta galaaditul, patru zile pe an.