27. De aceea nu eu am păcătuit împotriva ta, ci tu îmi faci rău, războindu-te împotriva mea; Domnul Judecătorul să fie judecător astăzi între copiii lui Israel şi copiii lui Amon.
28. Cu toate acestea împăratul copiilor lui Amon nu a dat ascultare la cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.
29. Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta şi el a trecut prin Galaad şi Manase şi a trecut la Miţpa din Galaad şi de la Miţpa din Galaad a trecut la copiii lui Amon.
30. Şi Iefta a făcut o promisiune Domnului şi a spus: Dacă vei da negreşit pe copiii lui Amon în mâinile mele,
31. Atunci va fi astfel, că ce va ieşi pe uşile casei mele pentru a mă întâmpina, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al Domnului şi îl voi oferi ca ofrandă arsă.
32. Astfel Iefta a trecut la copiii lui Amon să lupte împotriva lor, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
33. Şi i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăţi, şi până la câmpia viilor, cu un foarte mare măcel. Astfel copiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
34. Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa a ieşit afară pentru a-l întâmpina cu tamburine şi cu dansuri, şi ea era singurul lui copil; în afară de ea nu avea fiu sau fiică.
35. Şi s-a întâmplat, când a văzut-o, că şi-a sfâşiat hainele şi a spus: Vai, fiica mea! Ce mult m-ai doborât; şi tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi nu mă pot întoarce.