20. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îl lase să treacă prin ţinutul său, ci Sihon a adunat tot poporul său şi a tăbărât în Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
21. Şi Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâna lui Israel şi i-au bătut; şi Israel a luat în stăpânire toată ţara amoriţilor, locuitorii acelei ţări.
22. Şi au luat în stăpânire toate ţinuturile amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan.
23. Astfel că acum Domnul Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amoriţi dinaintea poporului său Israel; şi să îl stăpâneşti tu?
24. Nu stăpâneşti tu ce ţi-a dat în stăpânire Chemoş, dumnezeul tău? Astfel pe oricine Domnul Dumnezeul nostru îi va alunga dinaintea noastră, pe ei îi vom stăpâni.
25. Şi acum, eşti tu cu ceva mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el vreodată cu Israel, sau a luptat el vreodată împotriva lor?
26. Cât timp a locuit Israel în Hesbon şi în oraşele lui, şi în Aroer şi în oraşele lui, şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, de ce nu le-aţi luat înapoi în acel timp?
27. De aceea nu eu am păcătuit împotriva ta, ci tu îmi faci rău, războindu-te împotriva mea; Domnul Judecătorul să fie judecător astăzi între copiii lui Israel şi copiii lui Amon.
28. Cu toate acestea împăratul copiilor lui Amon nu a dat ascultare la cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.
29. Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta şi el a trecut prin Galaad şi Manase şi a trecut la Miţpa din Galaad şi de la Miţpa din Galaad a trecut la copiii lui Amon.
30. Şi Iefta a făcut o promisiune Domnului şi a spus: Dacă vei da negreşit pe copiii lui Amon în mâinile mele,
31. Atunci va fi astfel, că ce va ieşi pe uşile casei mele pentru a mă întâmpina, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al Domnului şi îl voi oferi ca ofrandă arsă.