14. Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.
15. Dar eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, Domnul oştirilor este numele său.
16. Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să pun temeliile pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.
17. Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.
18. Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.
19. Aceste două lucruri au venit la tine; cui îi va părea rău pentru tine? Pustiirea şi distrugerea şi foametea şi sabia; prin cine să te mângâi?
20. Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău.
21. Ascultă acum, tu cel nenorocit şi îmbătat, dar nu cu vin,
22. Astfel spune Domnul tău Domnul şi Dumnezeul tău care pledează în cauza poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul cutremurării, drojdiile paharului furiei mele; nu îl vei mai bea;
23. Ci îl voi pune în mâna celor ce te nenorocesc, care au spus sufletului tău: Prosternă-te, să trecem peste tine, iar tu ţi-ai aşternut trupul ca pământul şi ca strada, pentru cei ce au trecut pe deasupra.