12. Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine eşti tu, să îţi fie frică de un om care va muri şi de fiul omului care va fi făcut ca iarba;
13. Şi uiţi pe Domnul, făcătorul tău, care a întins cerurile şi a aşezat temeliile pământului; şi s-a temut continuu în fiecare zi din cauza furiei opresorului, ca şi cum ar fi fost gata să distrugă? Şi unde este furia opresorului?
14. Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.
15. Dar eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, Domnul oştirilor este numele său.
16. Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să pun temeliile pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.
17. Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.
18. Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.