9. Ca să spui prizonierilor: Mergeţi înainte; celor ce sunt în întuneric: Arătaţi-vă. Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunile lor vor fi în toate locurile înalte.
10. Nu vor flămânzi nici nu vor înseta; nici căldura nici soarele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi.
11. Şi toţi munţii mei îi voi face o cale şi drumurile mele mari vor fi înălţate.
12. Iată, aceştia vor veni de departe; şi, iată, aceştia din nord şi din vest şi aceştia din ţara lui Sinim.
13. Cântaţi, cerurilor; şi bucură-te, pământule; şi izbucniţi în cântare, munţilor, fiindcă Domnul a mângâiat poporul lui şi va avea milă de cei nenorociţi ai lui.
14. Dar Sionul a spus: Domnul m-a părăsit şi Domnul meu m-a uitat.
15. Poate o femeie să îşi uite copilul sugar, încât să nu aibă milă de fiul pântecelui ei? Da, ei pot uita, totuşi eu nu te voi uita.
16. Iată, te-am gravat pe palmele mâinii mele; zidurile tale sunt întotdeauna înaintea mea.
17. Copiii tăi se vor grăbi; nimicitorii tăi şi cei ce te-au risipit vor pleca de la tine.
18. Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte, toţi aceştia se adună şi vin la tine. Precum eu trăiesc, spune Domnul, cu siguranţă te vei înveşmânta cu ei toţi, precum cu un ornament şi îi vei lega de tine, precum o mireasă.
19. Fiindcă locurile tale risipite şi pustiite şi ţara nimicirii tale, vor fi acum prea înguste din cauza locuitorilor şi cei ce te-au înghiţit vor fi departe.
20. Copiii pe care îi vei avea, după ce i-ai pierdut pe ceilalţi, vor spune din nou în urechile tale: Locul este prea strâmt pentru mine, dă-mi loc ca să locuiesc.
21. Atunci vei spune în inima ta: Cine mi-a născut pe aceştia, văzând că mi-am pierdut copiii şi sunt pustiită, o captivă şi mişcându-mă încoace şi încolo? Şi cine i-a crescut pe aceştia? Iată, am fost lăsată singură; aceştia, unde au fost?
22. Astfel spune Domnul Dumnezeu: Iată, îmi voi înălţa mâna către neamuri şi voi ridica steagul meu către popor şi ei îţi vor aduce fiii pe braţe şi fiicele tale vor fi purtate pe umeri.