Vechiul Testament

Noul Testament

Isaia 49:8-17 Fidela 2013 (RFB13)

8. Astfel spune Domnul: La timpul îndurării te-am auzit, şi în ziua salvării te-am ajutat; şi te voi păstra şi te voi da ca legământ al poporului, pentru a întemeia pământul, să faci să moştenească moştenirile pustiite;

9. Ca să spui prizonierilor: Mergeţi înainte; celor ce sunt în întuneric: Arătaţi-vă. Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunile lor vor fi în toate locurile înalte.

10. Nu vor flămânzi nici nu vor înseta; nici căldura nici soarele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi.

11. Şi toţi munţii mei îi voi face o cale şi drumurile mele mari vor fi înălţate.

12. Iată, aceştia vor veni de departe; şi, iată, aceştia din nord şi din vest şi aceştia din ţara lui Sinim.

13. Cântaţi, cerurilor; şi bucură-te, pământule; şi izbucniţi în cântare, munţilor, fiindcă Domnul a mângâiat poporul lui şi va avea milă de cei nenorociţi ai lui.

14. Dar Sionul a spus: Domnul m-a părăsit şi Domnul meu m-a uitat.

15. Poate o femeie să îşi uite copilul sugar, încât să nu aibă milă de fiul pântecelui ei? Da, ei pot uita, totuşi eu nu te voi uita.

16. Iată, te-am gravat pe palmele mâinii mele; zidurile tale sunt întotdeauna înaintea mea.

17. Copiii tăi se vor grăbi; nimicitorii tăi şi cei ce te-au risipit vor pleca de la tine.

Citiți capitolul complet Isaia 49