9. Şi a auzit spunând referitor la Tirhaca, împăratul Etiopiei: A ieşit să facă război cu tine. Şi când a auzit, a trimis mesageri la Ezechia, spunând:
10. Astfel să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11. Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, distrugându-le în întregime; şi vei fi tu scăpat?
12. I-au scăpat dumnezeii naţiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinţii mei, precum Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe copiii Edenului care erau în Telasar?
13. Unde este împăratul Hamatului şi împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii lui Sefarvaim, Henei şi Ivei?
14. Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a urcat la casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.
15. Şi Ezechia s-a rugat către Domnul, spunând:
16. Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, tu care locuieşti între heruvimi, tu, numai tu, eşti Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului, tu ai făcut cerul şi pământul.
17. Pleacă-ţi urechea, Doamne, şi ascultă; deschide-ţi ochii, Doamne, şi vezi, şi ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
18. În adevăr, Doamne, împăraţii Asiriei au risipit toate naţiunile şi ţările lor,
19. Şi au aruncat dumnezeii lor în foc, fiindcă ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră, de aceea i-au nimicit.
20. Acum, Doamne Dumnezeul nostru, salvează-ne din mâna lui, ca să cunoască toate împărăţiile pământului că tu, numai tu eşti Domnul.
21. Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Pentru că te-ai rugat către mine împotriva lui Sanherib, împăratul Asiriei,
22. Acesta este cuvântul pe care Domnul l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a dispreţuit şi a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului şi-a scuturat capul spre tine.
23. Pe cine ai ocărât şi ai blasfemiat tu? Şi împotriva cui ţi-ai înălţat vocea şi ţi-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
24. Prin servitorii tăi ai ocărât pe Domnul şi ai spus: Prin mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului; şi voi reteza cedrii înalţi ai acestuia şi brazii săi cei aleşi; şi voi intra în înălţimea graniţei lui şi în pădurea Carmelului său.
25. Am săpat şi am băut apă; şi cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.
26. Nu ai auzit tu că de demult am făcut aceasta, şi că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum am împlinit-o, ca tu să risipeşti cetăţi apărate în mormane de ruine.
27. De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajaţi şi încurcaţi, au fost ca iarba câmpului şi ca planta verde, ca iarba de pe acoperişurile caselor şi ca grâne prăjite înainte să fi crescut.