1. Vai ţie care prazi fără să fi prădat; şi te porţi cu perfidie fără ca ei să se fi purtat cu perfidie cu tine! Când vei înceta să prazi, vei fi prădat; şi când vei pune capăt purtării perfide, se vor purta cu perfidie cu tine.
2. Doamne, arată-ne bunătate, te-am aşteptat, fii tu braţul lor în fiecare dimineaţă, de asemenea salvarea noastră în timp de tulburare.
3. La zgomotul tumultului, poporul a fugit; la înălţarea ta, naţiunile au fost împrăştiate.
4. Şi prada ta va fi adunată precum adunarea omizilor; ca alergarea încolo şi încoace a lăcustelor va alerga el peste ei.
5. Domnul este înălţat, căci locuieşte în înalt; el a umplut Sionul cu judecată şi dreptate.
6. Şi înţelepciune şi cunoaştere vor fi statornicia timpurilor tale şi tăria salvării, frica de Domnul este tezaurul lui.
7. Iată, vitejii lor vor plânge afară; ambasadorii păcii vor plânge amarnic.
8. Drumurile mari stau risipite, călătorul nu mai este; a rupt legământul, a dispreţuit cetăţile, nu dă atenţie nimănui.
9. Pământul jeleşte şi tânjeşte; Libanul este ruşinat şi retezat; Saronul este ca un pustiu; şi Basanul şi Carmelul îşi scutură fructele.
10. Acum mă voi scula, spune Domnul; acum voi fi înălţat; acum mă voi ridica.
11. Veţi concepe pleavă, veţi naşte mirişte, suflarea voastră, ca focul, vă va mistui.
12. Şi poporul va fi ca arderile varului, ca spini tăiaţi vor fi arşi în foc.
13. Voi cei de departe ascultaţi ce am făcut; şi voi cei de aproape recunoaşteţi puterea mea.