1. Căci Domnul va avea milă de Iacob şi totuşi va alege pe Israel şi îi va pune în propria lor ţară şi străinii le vor fi alăturaţi şi se vor lipi de casa lui Iacob.
2. Şi poporul îi va lua şi îi va duce la locul lor şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului ca servitori şi roabe şi îi vor lua captivi, pe cei ai căror captivi au fost; şi vor domni peste opresorii lor.
3. Şi se va întâmpla în ziua când Domnul îţi va da odihnă din întristarea ta şi din teama ta şi din robia grea în care ai fost făcut să serveşti,
4. Că vei duce acest proverb împotriva împăratului Babilonului şi vei spune: Cum a încetat opresorul! Oraşul de aur s-a sfârşit!
5. Domnul a frânt toiagul celor stricaţi şi sceptrul conducătorilor.
6. Cel ce a lovit pe popor în furie cu o lovitură neîncetată, cel ce a condus naţiunile în mânie este persecutat şi nimeni nu împiedică aceasta.
7. Întregul pământ este în odihnă, este liniştit; ei izbucnesc în cântare.
8. Da, brazii şi cedrii Libanului se bucură de tine, spunând: De când eşti doborât niciun tăietor nu s-a urcat împotriva noastră.
9. Iadul de dedesubt s-a mutat pentru tine, să te întâmpine la venirea ta; stârneşte pe morţi pentru tine, chiar pe cei mai de seamă ai pământului; a ridicat de pe tronurile lor pe toţi împăraţii naţiunilor.
10. Toţi îţi vor vorbi şi îţi vor spune: Ai devenit de asemenea slab ca noi, ai devenit asemenea nouă?
11. Fastul tău este coborât în mormânt, de asemenea şi zgomotul violelor tale; viermele s-a răspândit sub tine şi viermii te acoperă.
12. Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al dimineţii, cum eşti retezat la pământ, cel care ai slăbit naţiunile!
13. Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălţa la cer, îmi voi ridica tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu, voi şedea de asemenea pe muntele adunării, în părţile de nord;
14. Eu mă voi înălţa deasupra înălţimilor norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.
15. Totuşi vei fi coborât în iad, la marginile gropii.
16. Cei care te văd se vor uita atent la tine şi vor lua aminte la tine, spunând: Este acesta bărbatul care a făcut pământul să se cutremure, care a scuturat împărăţii,
17. Care a făcut lumea ca un pustiu şi a distrus cetăţile acesteia, care nu a deschis casa prizonierilor lui?
18. Toţi împăraţii naţiunilor, toţi zac în glorie, fiecare în propria-i casă.
19. Dar tu eşti aruncat din mormântul tău ca un lăstar urâcios şi ca hainele celor ucişi, străpunşi de sabie, care coboară la pietrele gropii, ca un trup mort călcat în picioare.
20. Nu le vei fi alăturat la îngropare, deoarece ţi-ai distrus ţara şi ţi-ai ucis poporul, sămânţa făcătorilor de rău nu va fi niciodată renumită.
21. Pregăteşte măcel pentru copiii lui din cauza nelegiuirii părinţilor lor, ca ei să nu se ridice, nici să nu stăpânească ţara, nici să nu umple faţa lumii cu cetăţi.
22. Fiindcă mă voi ridica împotriva lor, spune Domnul oştirilor, şi voi stârpi din Babilon numele şi rămăşiţa şi fiu şi nepot, spune Domnul.
23. Îl voi face de asemenea o stăpânire pentru bâtlan şi iazuri de apă şi îl voi mătura cu mătura nimicirii, spune Domnul oştirilor.
24. Domnul oştirilor a jurat, spunând: Da, precum am gândit, astfel se va întâmpla; şi cum am hotărât, astfel va rămâne;
25. Că voi frânge pe asirian în ţara mea şi pe munţii mei îl voi călca în picioare, atunci jugul lui se va depărta de ei şi povara lui se va depărta de pe umerii lor.
26. Acesta este planul hotărât asupra întregului pământ; şi aceasta este mâna întinsă peste toate naţiunile.
27. Căci Domnul oştirilor a hotărât şi cine va anula? Şi mâna lui este întinsă şi cine o va întoarce?
28. În anul în care împăratul Ahaz a murit a fost această povară.
29. Nu te bucura, întreagă Palestină, fiindcă nuiaua celui ce te-a lovit este frântă, căci din rădăcina şarpelui va ieşi o năpârcă şi rodul ei va fi un şarpe zburător înfocat.
30. Şi întâiul născut al săracului va mânca şi cel nevoiaş se va întinde în siguranţă; şi îţi voi ucide rădăcina cu foamete, iar el îţi va ucide rămăşiţa.
31. Urlă poartă; strigă cetate; tu întreagă Palestină, eşti topită; căci va veni un fum din nord şi nimeni nu va fi singur la timpurile lui hotărâte.
32. Ce va răspunde atunci cineva mesagerilor naţiunii? Că Domnul a întemeiat Sionul şi cei săraci ai poporului său se vor încrede în acesta.