27. Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea şi mă voi mângâia;
28. Mi-e teamă de toate întristările mele, ştiu că nu mă vei considera nevinovat.
29. Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30. Dacă mă spăl cu apă din zăpadă şi îmi curăţ mâinile ca niciodată,
31. Totuşi mă vei scufunda în şanţ şi propriile mele haine mă vor detesta.
32. Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund şi să venim împreună la judecată.
33. Între noi nu este arbitru, să îşi pună mâna peste amândoi.
34. Să îşi ia toiagul de la mine şi să nu mă îngrozească spaima lui;
35. Atunci aş vorbi şi nu m-aş teme de el; dar nu este aşa cu mine.