24. Pământul este dat în mâna celor stricaţi; el acoperă feţele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde şi cine este el?
25. Acum zilele mele sunt mai iuţi decât un alergător; ele zboară şi nu văd nimic bun.
26. Au trecut precum corăbiile iuţi, precum acvila care se grăbeşte la pradă.
27. Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea şi mă voi mângâia;
28. Mi-e teamă de toate întristările mele, ştiu că nu mă vei considera nevinovat.
29. Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30. Dacă mă spăl cu apă din zăpadă şi îmi curăţ mâinile ca niciodată,
31. Totuşi mă vei scufunda în şanţ şi propriile mele haine mă vor detesta.
32. Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund şi să venim împreună la judecată.
33. Între noi nu este arbitru, să îşi pună mâna peste amândoi.