1. Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2. Precum un servitor cu ardoare doreşte umbra şi cum un angajat aşteaptă răsplata muncii sale,
3. Aşa sunt eu făcut să moştenesc luni de deşertăciune; şi nopţi obositoare îmi sunt rânduite.
4. Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica şi noaptea să fi trecut? Şi sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5. Carnea mea este îmbrăcată cu viermi şi bulgări de ţărână; pielea mea este crăpată şi a devenit dezgustătoare.
6. Zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi sunt petrecute fără speranţă.
7. Aminteşte-ţi că viaţa mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8. Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine şi eu nu mai sunt.
9. Precum norul este mistuit şi se împrăştie, tot aşa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca.
10. Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaşte.
11. De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12. Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13. Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcuşul meu îmi va uşura plângerea;
14. Atunci tu mă înspăimânţi cu vise şi mă îngrozeşti prin viziuni,
15. Astfel că sufletul meu alege strangulare şi moarte mai degrabă decât viaţa mea.