6. Deşi nenorocirea nu iese din ţărână, nici necazul nu răsare din pământ;
7. Totuşi omul se naşte pentru necaz, precum scânteile zboară în sus.
8. Eu aş căuta spre Dumnezeu şi i-aş încredinţa cauza mea lui Dumnezeu,
9. Care face lucruri mari şi de nepătruns, lucruri minunate fără număr;
10. Care dă ploaie peste pământ şi trimite ape peste câmpuri;
11. Pentru a aşeza în înalt pe cei umili; şi cei ce jelesc să fie înălţaţi la siguranţă.
12. El zădărniceşte planurile celor vicleni, astfel că mâinile lor nu îşi pot împlini planul.
13. El prinde pe înţelepţi în vicleniile lor, şi sfatul celor perverşi este dat peste cap.
14. Ei se întâlnesc cu întunericul în timpul zilei şi bâjbâie în miezul zilei precum în noapte.
15. Dar el salvează pe cel sărac de sabie, de gura lor şi de mâna celui puternic.
16. Astfel cel sărac are speranţă şi nelegiuirea îşi opreşte gura.
17. Iată, fericit este omul pe care Dumnezeu îl corectează, de aceea nu dispreţui disciplinarea celui Atotputernic;
18. Căci el face să doară, şi tot el leagă rănile; el răneşte şi tot mâinile lui vindecă.
19. El te va elibera în şase necazuri; da, în şapte nu te va atinge niciun rău.