18. Prin strănuturile lui o lumină străluceşte şi ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineţii.
19. Din gura lui ies lămpi arzătoare şi scântei de foc sar afară.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
21. Suflarea lui aprinde cărbuni şi o flacără iese din gura lui.
22. În gâtul lui rămâne tărie şi întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
23. Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mişcate.
24. Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, aşa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
25. Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
26. Sabia celui ce îl loveşte nu ţine, nici suliţa, nici lancea, nici tunica de zale.
27. El consideră fierul ca paiul şi arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praştie sunt prefăcute de el în mirişte.
29. Lăncile sunt socotite ca mirişte, el râde la scuturarea suliţei.