13. În gândurile din viziunile nopţii, când somn adânc cade peste oameni,
14. Teamă a venit asupra mea şi cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15. Atunci un duh a trecut înaintea feţei mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16. A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era linişte şi am auzit o voce, spunând:
17. Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18. Iată, el nu şi-a pus încrederea în servitorii săi; şi pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19. Cu cât mai puţin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în ţărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20. Ei sunt nimiciţi de dimineaţa până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21. Nu va dispărea măreţia care este în ei? Ei mor, chiar fără înţelepciune.