7. Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale şi inima mea mi-a urmat ochii şi dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8. Atunci să seamăn şi să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinaţi urmaşii mei.
9. Dacă inima mea a fost înşelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
10. Atunci să macine soţia mea pentru altul şi alţii să se aplece peste ea.
11. Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecători.
12. Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire şi care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13. Dacă am dispreţuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14. Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Şi când cercetează, ce îi voi răspunde?
15. Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut şi pe el? Şi nu unul ne-a format în pântece?
16. Dacă am împiedicat pe săraci de la dorinţa lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârşească;
17. Sau am mâncat bucata mea singur şi cel fără tată nu a mâncat din ea;
18. (Căci din tinereţea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; şi am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19. Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20. Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat şi dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21. Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22. Să îmi cadă braţul din umărul meu şi braţul să îmi fie frânt din os.
23. Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare şi din cauza înălţimii lui nu am putut îndura.