7. Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8. Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.
9. Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10. Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11. De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12. De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13. Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,
14. Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;
15. Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;
16. Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17. Acolo cei stricaţi încetează a tulbura; şi acolo cei obosiţi au odihnă.
18. Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.