6. Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7. Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8. Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.
9. Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10. Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11. De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12. De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13. Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,
14. Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;