4. Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenţie din înalt şi să nu strălucească lumina peste ea.
5. Să o întineze întunericul şi umbra morţii; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6. Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7. Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8. Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.
9. Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10. Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11. De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12. De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?