11. De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?
12. De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13. Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,
14. Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;
15. Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;
16. Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17. Acolo cei stricaţi încetează a tulbura; şi acolo cei obosiţi au odihnă.
18. Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19. Cei mici şi cei mari sunt acolo; şi servitorul este liber de stăpânul lui.
20. Pentru ce se dă lumină celui în nefericire şi viaţă celui amărât în suflet,
21. Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; şi sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22. Care se bucură peste măsură şi sunt vesel când pot găsi mormântul?
23. De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24. Căci suspinul meu vine înainte să mănânc şi răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25. Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea şi de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26. Nu am avut nici siguranţă, nici odihnă, nici tăcere; totuşi tulburarea a venit asupra mea.