9. Prinţii îşi opreau vorbirea şi îşi puneau mâna la gura.
10. Nobilii îşi reţineau vocea şi limba li se lipea de cerul gurii.
11. Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; şi când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12. Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga şi pe cel fără tată şi pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13. Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine şi făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14. Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă înveşmânta; judecata mea era ca o robă şi o diademă.
15. Eram ochi celui orb şi picioare pentru şchiop.
16. Eram tată celor săraci; şi cauza pe care nu o cunoşteam, am cercetat-o în amănunţime.
17. Şi am frânt fălcile celui stricat şi am smuls prada din dinţii lui.