5. Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6. Când îmi spălam paşii cu unt şi stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7. Când ieşeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8. Tinerii mă vedeau şi se ascundeau; şi bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.
9. Prinţii îşi opreau vorbirea şi îşi puneau mâna la gura.
10. Nobilii îşi reţineau vocea şi limba li se lipea de cerul gurii.
11. Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; şi când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12. Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga şi pe cel fără tată şi pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13. Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine şi făceam inima văduvei să cânte de bucurie.