22. După cuvântarea mea nu mai vorbeau; şi vorbirea mea picura peste ei.
23. Şi mă aşteptau ca pe ploaie; şi îşi deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24. Dacă râdeam de ei, nu credeau; şi lumina înfăţişării mele nu o doborau.
25. Le alegeam calea şi şedeam drept mai mare conducător şi locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.