17. Şi am frânt fălcile celui stricat şi am smuls prada din dinţii lui.
18. Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu şi voi înmulţi zilele mele precum nisipul.
19. Rădăcina mea era întinsă lângă ape şi roua se aşeza toată noaptea pe ramura mea.
20. Gloria mea era proaspătă în mine şi arcul meu era înnoit în mâna mea.
21. Mă ascultau oamenii şi aşteptau şi tăceau la sfatul meu.
22. După cuvântarea mea nu mai vorbeau; şi vorbirea mea picura peste ei.
23. Şi mă aşteptau ca pe ploaie; şi îşi deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24. Dacă râdeam de ei, nu credeau; şi lumina înfăţişării mele nu o doborau.
25. Le alegeam calea şi şedeam drept mai mare conducător şi locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.