16. În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17. Căci dimineaţa este pentru ei întocmai ca umbra morţii, dacă cineva îi cunoaşte, ei sunt în terorile umbrei morţii.
18. El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu priveşte calea viilor.
19. Secetă şi arşiţă mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit.
20. Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; şi stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21. El se poartă rău cu cea stearpă care nu naşte şi nu face bine văduvei.
22. El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică şi niciun om nu este sigur de viaţă.
23. Deşi îi este dat să fie în siguranţă acolo unde se odihneşte, totuşi ochii lui sunt peste căile lor.
24. Ei sunt înălţaţi pentru puţin timp, dar apoi sunt înjosiţi; sunt scoşi de pe cale ca toţi ceilalţi şi retezaţi ca vârfurile spicelor.
25. Şi dacă nu este aşa acum, cine mă va face mincinos şi va face vorbirea mea fără valoare?