7. Nu ai dat apă celui obosit să bea şi ai oprit pâinea de la cel flămând.
8. Dar omul puternic, a avut pământul; şi cel demn de cinste a locuit pe acesta.
9. Ai alungat văduvele fără nimic şi braţele celor fără tată au fost frânte.
10. De aceea capcane sunt împrejurul tău şi teamă năprasnică te tulbură;
11. Sau întuneric, încât nu poţi vedea; şi abundenţă de ape te acoperă.
12. Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Şi iată, înălţimea stelelor, cât de sus sunt ele!
13. Iar tu spui: Cum ştie Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?
14. Nori groşi îi sunt acoperământ şi el nu vede; şi umblă pe rotocolul cerului.
15. Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricaţi au călcat-o în picioare?
16. Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;
17. Care au spus lui Dumnezeu: Pleacă de la noi; şi ce poate face cel Atotputernic pentru ei?
18. Totuşi el a umplut casele lor cu bunătăţi, dar sfatul celor stricaţi este departe de mine.
19. Cei drepţi văd aceasta şi se veselesc; şi cei nevinovaţi au râs de ei în batjocură.
20. Iată, averea noastră nu este stârpită, dar rămăşiţa lor o mistuie focul.
21. Fă-te cunoscut cu el şi fii în pace, prin aceasta binele va veni la tine.
22. Primeşte, te rog, legea din gura lui şi strânge cuvintele lui în inima ta.
23. Dacă te întorci la cel Atotputernic, vei fi zidit, vei pune departe nelegiuirea de la corturile tale.
24. Atunci vei strânge aur precum ţărâna şi aurul din Ofir precum pietrele pâraielor.
25. Da, cel Atotputernic va fi apărarea ta şi vei avea destul argint.
26. Căci atunci te vei desfăta în cel Atotputernic şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.