1. Atunci Elifaz temanitul a răspuns şi a zis:
2. Poate un om să fie de folos lui Dumnezeu, aşa cum cel ce este înţelept îşi este de folos lui însuşi?
3. Este vreo plăcere pentru cel Atotputernic în aceea că eşti drept? Sau are câştig în aceea că îţi faci căile desăvârşite?
4. Te va mustra el de frica ta? Va intra cu tine la judecată?
5. Nu este stricăciunea ta mare şi nelegiuirile tale infinite?
6. Pentru că ai luat fără motiv o garanţie de la fratele tău şi ai despuiat pe cei goi de hainele lor.
7. Nu ai dat apă celui obosit să bea şi ai oprit pâinea de la cel flămând.
8. Dar omul puternic, a avut pământul; şi cel demn de cinste a locuit pe acesta.
9. Ai alungat văduvele fără nimic şi braţele celor fără tată au fost frânte.
10. De aceea capcane sunt împrejurul tău şi teamă năprasnică te tulbură;
11. Sau întuneric, încât nu poţi vedea; şi abundenţă de ape te acoperă.
12. Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Şi iată, înălţimea stelelor, cât de sus sunt ele!
13. Iar tu spui: Cum ştie Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?
14. Nori groşi îi sunt acoperământ şi el nu vede; şi umblă pe rotocolul cerului.
15. Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricaţi au călcat-o în picioare?
16. Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;