26. El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27. Deoarece îşi acoperă faţa cu grăsimea lui şi face cute de grăsime pe coapsele lui.
28. Şi locuieşte în cetăţi pustii şi în case pe care nimeni nu le locuieşte, care sunt gata să devină mormane de pietre.
29. El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârşirea ei pe pământ.
30. Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale şi prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31. Să nu se încreadă cel înşelat în deşertăciune, fiindcă deşertăciunea va fi recompensa lui.
32. Ea se va împlini înaintea timpului său şi ramura lui nu va fi verde.
33. Îşi va scutura strugurele necopt precum viţa şi îşi va lepăda floarea precum măslinul.