17. Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieţii.
18. Şi când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieşit la tatăl său la secerători.
19. Şi el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.
20. Şi după ce l-a luat şi l-a dus la mama lui, el a şezut pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.
21. Şi ea s-a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a plecat.
22. Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri şi unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să mă întorc.
23. Şi el a spus: Pentru ce doreşti să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Şi ea a zis: Va fi bine.
24. Atunci a înşeuat un măgar şi a spus servitorului ei: Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, doar dacă îţi poruncesc.
25. Astfel, ea a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Şi s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;
26. Aleargă acum, te rog, să o întâlneşti şi spune-i: Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul? Iar ea a răspuns: Este bine.
27. Şi când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Şi omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei este chinuit în ea; şi Domnul a ascuns aceasta de la mine şi nu mi-a zis.
28. Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înşela?