17. Fiindcă astfel spune Domnul: Nu veţi vedea vânt, nici nu veţi vedea ploaie; totuşi această vale va fi umplută cu apă, ca voi să beţi, deopotrivă voi şi vitele voastre şi animalele voastre.
18. Şi acesta este doar un lucru uşor înaintea ochilor Domnului, el va da de asemenea pe moabiţi în mâna voastră.
19. Şi veţi lovi fiecare cetate întărită şi fiecare cetate aleasă şi veţi tăia fiecare copac bun şi veţi astupa toate fântânile de apă şi veţi strica cu pietre fiecare bucată bună de pământ.
20. Şi s-a întâmplat dimineaţa, când darul de mâncare era oferit că, iată, a venit apă de pe calea Edomului şi ţara s-a umplut cu apă.
21. Şi când toţi moabiţii au auzit că împăraţii s-au urcat să lupte împotriva lor, s-au adunat toţi cei care erau în stare să poarte armură, şi mai vârstnici, şi au stat în picioare la graniţă.
22. Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi soarele a strălucit peste apă şi moabiţii au văzut apa roşie ca sângele de cealaltă parte;
23. Şi au spus: Acesta este sânge; împăraţii sunt nimiciţi cu desăvârşire şi s-au lovit unul pe altul; şi acum, Moabule, la pradă.
24. Şi, când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi au lovit pe moabiţi, astfel încât ei au fugit dinaintea lor; dar ei au mers înainte lovind pe moabiţi, chiar în ţara lor.
25. Şi au dărâmat cetăţile şi pe fiecare bucată bună de pământ şi-a aruncat fiecare om piatra lui şi l-au umplut; şi au astupat toate fântânile de apă şi au tăiat fiecare copac bun; doar în Chir-Hareset au lăsat pietrele; totuşi aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.
26. Şi când împăratul Moabului a văzut că bătălia era prea aspră pentru el, a luat cu el şapte sute de bărbaţi care scoteau săbiile, pentru a pătrunde până la împăratul Edomului; dar nu au putut.
27. Atunci a luat pe cel mai în vârstă fiu al său care trebuia să domnească în locul său şi l-a oferit ca ofrandă arsă pe zid. Şi a fost mare indignare împotriva lui Israel; şi au plecat de la el şi s-au întors în ţara lor.