8. Şi Ilie şi-a luat mantaua şi a înfăşurat-o şi a lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, astfel încât amândoi au trecut pe pământ uscat.
9. Şi s-a întâmplat, după ce au trecut, că Ilie i-a spus lui Elisei: Cere ce să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine. Şi Elisei a zis: Te rog, să fie o măsură dublă din duhul tău peste mine.
10. Iar el a zis: Ai cerut un lucru greu; totuşi, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu, nu va fi aşa.
11. Şi s-a întâmplat, pe când ei mergeau încă şi vorbeau, că, iată, s-a arătat un car de foc şi cai de foc şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a urcat la cer într-un vârtej de vânt.
12. Şi Elisei a văzut aceasta, şi a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel şi călăreţii lui. Şi nu l-a mai văzut; şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13. A ridicat de asemenea mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a mers înapoi şi a stat în picioare pe malul Iordanului;
14. Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a spus: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi după ce a lovit şi el apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut.
15. Şi când fiii profeţilor, care erau acolo la Ierihon pentru a vedea, l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei. Şi au venit să îl întâmpine şi s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16. Şi i-au spus: Iată, cu servitorii tăi sunt cincizeci de bărbaţi tineri şi viteji; să meargă ei, te rugăm, şi să îl caute pe stăpânul tău; ca nu cumva Duhul Domnului să îl fi luat şi să îl fi aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Şi el a spus: Nu-i trimiteţi.
17. Şi l-au constrâns până când s-a ruşinat şi a zis: Trimiteţi. Au trimis de aceea cincizeci de oameni; şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18. Şi după ce s-au întors din nou la el, (fiindcă el rămăsese la Ierihon) el le-a zis: Nu v-am spus: Nu vă duceţi?