23. Prin mesagerii tăi tu ai ocărât pe Domnul şi ai spus: Prin mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii înalţi ai acestuia şi brazii săi cei aleşi; şi voi intra până la locuinţele graniţelor lui şi în pădurea Carmelului său.
24. Am săpat şi am băut ape străine şi cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.
25. Nu ai auzit tu, că de demult am făcut aceasta; şi că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum eu am împlinit-o, ca tu să prefaci cetăţi întărite în mormane de ruine.
26. De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajaţi şi încurcaţi, au fost ca iarba câmpului şi ca planta verde, ca iarba de pe acoperişurile caselor şi ca grâne prăjite înainte să fi crescut.
27. Dar eu cunosc locuinţa ta şi ieşirea ta şi intrarea ta şi furia ta împotriva mea.
28. Deoarece furia ta împotriva mea şi fala ta s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune veriga mea în nasul tău şi frâul meu în buzele tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit.
29. Şi acesta îţi va fi semn: Veţi mânca în acest an ceea ce creşte de la sine; şi în al doilea an ceea ce răsare din acestea, şi în al treilea an să semănaţi şi să seceraţi şi să sădiţi vii şi să mâncaţi din rodul lor.
30. Şi rămăşiţa care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos şi va avea rod în sus.
31. Fiindcă din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului cei care vor scăpa; zelul Domnului oştirilor va face aceasta.
32. De aceea astfel spune Domnul referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica întăritură împotriva ei.
33. Pe calea pe care a venit, pe aceeaşi se va întoarce şi nu va intra în această cetate, spune Domnul.
34. Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva de dragul meu şi de dragul servitorului meu, David.
35. Şi s-a întâmplat, în acea noapte, că îngerul Domnului a ieşit şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; şi când s-au sculat devreme dimineaţa, iată, ei toţi erau trupuri moarte.
36. Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat şi a mers şi s-a întors şi a locuit la Ninive.
37. Şi s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; şi au scăpat în ţara Armenia. Şi Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul său.