10. Astfel să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11. Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, distrugându-le complet; şi vei fi tu scăpat?
12. I-au scăpat dumnezeii naţiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinţii mei, precum: Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe copiii Edenului care erau în Telasar?
13. Unde este împăratul Hamatului, şi împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?
14. Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a urcat în casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.
15. Şi Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a spus: Doamne Dumnezeul lui Israel, tu care locuieşti între heruvimi, tu, numai tu, eşti Dumnezeul tuturor împărăţiilor pământului; tu ai făcut cerul şi pământul.
16. Doamne, pleacă-ţi urechea şi ascultă; deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi; şi ascultă cuvintele lui Sanherib cu care l-a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
17. În adevăr, Doamne, împăraţii Asiriei au nimicit naţiunile şi ţările lor,
18. Şi au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră: de aceea i-au nimicit.
19. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, te implor, salvează-ne din mâna lui, ca toate împărăţiile pământului să ştie că tu, numai tu, eşti Domnul Dumnezeu.
20. Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Am auzit ce mi te-ai rugat referitor la Sanherib, împăratul Asiriei.
21. Acesta este cuvântul pe care Domnul l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a dispreţuit şi a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului şi-a scuturat capul spre tine.
22. Pe cine ai ocărât şi ai blasfemiat tu? Şi împotriva cui ţi-ai înălţat tu vocea şi ţi-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
23. Prin mesagerii tăi tu ai ocărât pe Domnul şi ai spus: Prin mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii înalţi ai acestuia şi brazii săi cei aleşi; şi voi intra până la locuinţele graniţelor lui şi în pădurea Carmelului său.
24. Am săpat şi am băut ape străine şi cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.