4. Dar ei erau înfricoşaţi peste măsură şi au spus: Iată, doi împăraţi nu au putut sta înaintea lui, cum atunci vom sta noi?
5. Şi cel care era peste casă şi cel care era peste cetate, bătrânii de asemenea şi cei care i-au crescut pe copii, au trimis la Iehu, spunând: Noi suntem servitorii tăi şi vom face orice ne vei porunci; nu vom face pe nimeni împărat; fă ce este bine în ochii tăi.
6. Şi el le-a scris o scrisoare a doua oară, spunând: Dacă voi sunteţi pentru mine şi dacă veţi da ascultare vocii mele, luaţi capetele oamenilor, ale fiilor stăpânului vostru, şi veniţi la mine în Izreel până mâine pe timpul acesta. Şi fiii împăratului, fiind şaptezeci de persoane, erau cu marii bărbaţi ai cetăţii care îi crescuseră.
7. Şi s-a întâmplat, după ce scrisoarea a venit la ei, că au luat pe fiii împăratului şi au ucis şaptezeci de persoane şi le-au pus capetele în coşuri şi i le-au trimis la Izreel.
8. Şi a venit un mesager şi i-a spus, zicând: Au adus capetele fiilor împăratului. Iar el a spus: Puneţi-le în două grămezi la intrarea porţii până dimineaţă.
9. Şi s-a întâmplat dimineaţa, că el a ieşit şi a stat în picioare şi a spus întregului popor: Voi sunteţi drepţi; iată, eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am ucis; dar cine i-a ucis pe toţi aceştia?