7. Nu eşti tu Dumnezeul nostru, care ai alungat pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului tău, Israel, şi ai dat-o seminţei lui Avraam, prietenul tău, pentru totdeauna?
8. Şi au locuit în ea şi ţi-au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, spunând:
9. Când răul vine peste noi, ca sabia, judecata sau ciuma sau foametea, dacă noi stăm înaintea acestei case şi în prezenţa ta (fiindcă numele tău este în această casă) şi strigăm către tine în nenorocirea noastră, atunci tu vei asculta şi vei ajuta.
10. Şi acum, iată, copiii lui Amon şi ai lui Moab şi ai celor din muntele Seir, împotriva cărora nu ai lăsat pe Israel să lupte când au ieşit din ţara Egiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit;
11. Iată, spun, cum ne răsplătesc, să vină şi să ne arunce din stăpânirea ta, pe care ne-ai dat-o să o moştenim.
12. O Dumnezeul nostru, nu îi vei judeca? Fiindcă nu avem putere împotriva acestei mari cete care vine împotriva noastră; nici nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt la tine.
13. Şi tot Iuda a stat în picioare înaintea Domnului, cu micuţii lor, soţiile lor şi copiii lor.
14. Atunci a venit Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf;
15. Şi el a spus: Daţi ascultare, tot Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului şi tu, împărate Iosafat. Astfel vă spune Domnul: Nu vă înfricoşaţi, nici nu vă descurajaţi din cauza acestei mari mulţimi, fiindcă bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.
16. Mâine să coborâţi împotriva lor; iată, ei urcă urcuşul din Ţiţ; şi îi veţi găsi la capătul pârâului, înaintea pustiului lui Ieruel.